luni, 4 februarie 2013

Concluzii cu privire la Raportul OSCE privind școlile cu predare în grafia latină din zona nistreană

           Am mai scris despre Raportul intitulat „Scolile cu predare în grafia latină, administrate de Moldova, în Transnistria. Istoric, situația actuală, analiză și recomandări” al OSCE și al Înaltului Comisar al OSCE pentru Minoritățile Naționale, finalizat în noiembrie 2012 (așa cum este scris pe foaia de titlu), dar dat publicității ieri, 4 februarie 2013. Am expus critici cu privire la forma sa – unele denumiri și noțiuni utilizate: „Moldova” în loc de denumirea oficială „Republica Moldova”, „Transnistria” – cu referire și la sectorul basarabean (Bender, Gâsca, Proteagailovca, Merenești, Chițcani, Cremenciug și Zahorna) în loc de „zona nistreană” ș.a.. Am abordat și unele aspecte ce țin de fondul – conținutul Raportului, în speță – recomandarea privind „înregistrarea și licențierea” celor opt școli cu predarea în grafia latină de către „autorităţile de facto transnistrene”. 

Nu ne-am așteptat la unele modificări substanțiale în Raport, ca răspuns la sugestiile noastre sau ale altor analiști și mai ales ale directorilor celor opt școli, care s-au expus clar cu privire la inoportunitatea recomandării privind „înregistrarea și licențierea” de către „autorități care au uzurpat puterea pe o parte a teritoriului Republicii Moldova”, după cum a declarat ieri într-un talk show la o televiziune de știri doamna Eleonora Cercavschi, directoarea liceului „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Grigoriopol. Nu a fost să fie. La pagina 57 a Raportului, autorii propun, la capitolul „Recomandări”, ca „soluții temporare dar stabile” – „înregistrarea și licențierea (printr-o procedură simplificată […]) a școlilor moldovenești administrate de Republica Moldova de catre autoritățile de facto transnistrene […]”.

În condițiile în care angajații OSCE au cunoscut atât opinia directorilor și pedagogilor de la cele opt școli, cât și opinia comentatorilor politici – toate defavorabile acestei recomandări și altor elemente din Raport, și nu au modificat nimic în varianta finală (dată publicității ieri), comparativ cu varianta din noiembrie 2012, putem trage câteva concluzii – cu regret – deloc flatante pentru Republica Moldova:

1. Cu toate că OSCE s-a declarat în repetate rânduri în favoarea integrității teritoriale a Republicii Moldova și a găsirii unei soluții prin păstrarea granițelor formale ale Republicii Moldova, Raportul denotă lipsă de respect cu privire la statutul instituțiilor școlare din zona nistreană, aflate în subordinea Ministerului Educației de la Chișinău, deci denotă lipsă de respect față de Republica Moldova. Acest lucru este cu atât mai grav cu cât OSCE este un mediator în formatul de negocieri 5+2. Prin unele recomandări din Raport, OSCE este pe cale să-și piardă credibilitatea în fața societății moldovenești (guvernarea AIE nu se înscrie în acest context, fiind preocupată de reglările de conturi din interiorul său).

2. Faptul că din noiembrie până ieri ministrul Reintegrării, primul ministru și alți oficiali nu au luat atitudine față de varianta Raportului – cunoscută inclusiv de directorii celor opt școli și de mass-media (variantă care a și fost dată publicității ieri), denotă dezinteresul autorităților moldovenești față de problema zonei nistrene, inclusiv față de școlile subordonate Ministerului Educației de la Chișinău.

3. Raportul poate constitui un semnal privind schimbarea atitudinii statelor membre ale OSCE care, constatând incapacitatea Republicii Moldova de a oferi un model politic, economic și social pentru zona nistreană, în care „autoritățile de facto” asigură populației condiții de viață superioare celor din teritoriul aflat sub jurisdicția Republicii Moldova, iau în considerare posibilitatea recunoașterii formațiunii statale din zona nistreană, iar în acest sens – susțin extinderea controlului administrației de la Tiraspol asupra instituțiilor din zona nistreană, subordonate Chișinăului. Probabil, după cele opt școli, OSCE va recomanda „înregistrarea și licențierea” Comisariatului de Poliție din orașul Bender ș.a..    

            Raportul în cauză reprezintă un fapt mult mai grav decât incidentul de la vânătoarea din rezervația „Pădurea domnească” din Fălești. Datorită implicării societății civile, oficiali care au încercat mușamalizarea cazului din 23 decembrie 2012 au fost demiși. În cazul Raportului OSCE se impun explicații ale funcționarilor de stat din Biroul pentru Reintegrare și din MAEIE, responsabili de relația RM cu OSCE. În cazul constatătii deficiențelor în gestionarea relației – în transmiterea explicită a poziției oficiale a Republicii Moldova organizației paneuropene – acei responsabili ar trebui să-și asume consecințele eșecului. În cazul în care, însă, problema ține de faptul că Republica Moldova nu are o poziție oficială clară cu privire la problema zonei nistrene – implicit cu privire la cele opt școli – responsabilitatea (pentru lipsa unei viziuni) este la nivelul guvernării (adică al AIE).    

[Articol scris pentru portalul Moldova.org]

Postări populare