vineri, 4 ianuarie 2013

Unirea Bălțiului și a autonomiei găgăuze cu zona nistreană?


„Publika TV” a informat că știrea lor din 2.01.2013 „Şevciuk vrea unire: Găgăuzia şi Bălţiul să se alăture Transnistriei” a fost una dintre cele mai citite la început de an. Probabil, acest interes se datorează faptului că cititorii au fost nedumeriți și au vrut să afle de ce Evghenii Șevciuk face o discriminare între Bălți, autonomia găgăuză, pe de o parte și restul teritoriului Republicii Moldova, pe de altă parte. Nu este un secret că populația RM din apropierea liniei de demarcare cu zona nistreană (aflată în afara jurisdicției autorităților statului moldovenesc) merge la cumpărături în zona respectivă (prețurile în farmacii, în supermarket-uri și în piețe – la produse alimentare, haine și alte mărfuri de larg consum – sunt mai mici acolo), pensionarii din RM liberă solicită primirea pensiei în zona nistreană – care este mai mare decât valoarea pensiei în RM. Și în general, după cum au constatat unii observatori – continuitatea în structurile administrației de la Tiraspol constă în faptul că politica lui E. Șevciuk a preluat abordarea esențială din politica lui I. Smirnov (chiar dacă Smirnov a fost acuzat de delapidări!): în zona nistreană activează o administrație („un regim”) pentru popor, în timp ce la Chișinău activează o alianță pentru sine (de aceea nici măcar etnicii moldoveni din zona nistreană nu doresc să facă parte din RM: să ajungă să cumpere medicamente la prețuri de patru ori mai mari, sau orice alte mărfuri și produse la prețuri mai mari, din cauza monopolurilor, să achite tarife de câteva ori mai mari etc).

Principala incompatibilitate între sistemul din RM liberă și cel din zona nistreană este tocmai aceasta: există o diferență cu privire la subiecții pentru care există formațiunea statală (recunoscută, respectiv nerecunoscută): pentru popor sau pentru gruparea aflată la guvernare? Probabil, cetățenii cu conștiință din Republicii Moldova îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că nu ocupă funcția de prim-ministru al țării: dacă cineva dintre aceștia ar fi în funcția respectivă – venindu-i să intre în pământ de rușine pentru faptul că RM este cel mai sărac stat din Europa, ar da toți banii pe care i-a agonisit pentru ca pensiile și salariile cetățenilor țării să nu fie cele mai mici în Europa, ar lupta din răsputeri pentru a desființa toate monopolurile, ar lupta cu corupția (inclusiv cu contrabanda), pentru ca  cetățenii să nu mai plece la muncă în străinătate, iar cei care au plecat – să se întoarcă acasă și să poată munci aici. La noi însă guvernații procedează invers: V. Filat și V. Plahotniuc dau câte unei familii de nevoiași nu profiturile firmelor lor, ci salariile lor de prim-ministru, respectiv – prim vicepreședinte al Parlamentului (M. Ghimpu este mai puțin generos, de aceea dă doar 4000 lei din salariul său de deputat, de 7000 lei, unei familii de nevoiași, deși are profituri cel puțin din acțiuni la două întreprinderi petroliere, „o afacere de familie” de import a producției unui producător de apă minerală din România).  

Problema fundamentală a statului Republica Moldova, pe care trebuie să o rezolve poporul (electoratul) țării este aceasta: cum am face ca la conducerea RM să avem persoane cu conștiință de părinți, care să se sacrifice (să dea tot ce au) pentru copiii lor, iar nu să avem profitori – o grupare de „fanarioți” care a venit să se îmbogățească pe seama prostimii, alias poporului țării. Din acest punct de vedere, E. Șevciuk este mult mai „părinte” pentru populația din zona nistreană și mult mai european în mentalitatea și abordările sale, în calitate de șef al administrației zonei nistrene. Iată de ce, unirea Bălțiului și a autonomiei găgăuze (și nu numai) cu zona nistreană – dacă AIE nu își va schimba misiunea și viziunea (dacă le au), politica, modul de activitate – din păcate, nu pare neverosimilă. 

Postări populare