Cu toate că autoritățile moldovenești au retras licența de emisie postului de
televiziune NIT (e vorba de CCA, format din persoane „fidele” partidelor din
AIE), incontestabil, în ultima perioadă de timp – după 2009 – asistăm la o
extindere a posibilităților de exprimare: au apărut noi televiziuni și volumul
de emisie a crescut. Respectiv, a crescut și numărul comentatorilor politici care
sunt invitați la talk show-uri. Din păcate, adesea, invitați care nu au o
diplomă de licență (studii) în Știință Politică sau în Relații Internaționale
sunt prezentați drept „experți”, „analiști politici” sau „comentatori
politici”. Așa se face că dacă cei de la un post de televiziune ar dori să
obțină o consultație pe o problemă de neurochirurgie – vor apela la un
neurochirurg. Când însă vor să afle opinii din perspectiva Științei Politice și
din cea a domeniului Relațiilor Internațională – apelează la persoane fără
pregătire profesională, probabil pornind de la ideea că „fiecare moldovean se
naște analist/comentator politic” – parafrazându-l pe Vasile Alecsandri, care a
spus că fiecare român se naște poet.
În pofida acestui aspect, este îmbucurător faptul că acum sunt mai multe talk
show-uri politice: cu cât sunt mai multe, cu atât este mai mare probabilitatea
că vor fi invitați, măcar din când în când, și specialiști în domeniu.
Dincolo de aspectul privind competența (profesională) a
invitaților, mai este însă unul, care îți sare în ochi: factorul subiectiv.
Atunci când sunt invitați foști miniștri sau foști viceminiștri, în discursul
acestora pot fi auzite critici la adresa actualilor demnitari – ca o justificare
a activității lor în acele posturi (criticându-i pe actualii șefi, acei
invitați prezintă perioada în care au ocupat funcții de stat ca una mai
rodnică, deci criticând actuala AIE vor să demonstreze că ei au fost mai buni).
Alți foști politicieni – de exemplu, istoricul (mai nou –analistul politic,
după cum este prezentat la televiziuni) Anatol Țăranu (nu a fost ministru, dar
a fost deputat) – a recunoscut deschis în câteva emisiuni că are o atitudine
negativă față de PCRM pentru că a lucrat cu comuniștii în Parlament, evocând și
o expresie cu care era apostrofat de comuniști: „Против лома нет приёма”. Există
observatori care îl suspectează de faptul că este plătit de anumite partide din
AIE pentru ca să sprijine în comentarii alianța. Anatol Țăranu a spus însă că
în ciuda rezultatelor proaste ale actualei guvernări, revenirea PCRM la cârma
țării ar reprezenta un rău mai mare. De aici și analiza sa predictibilă. Îl
înțeleg pe Anatol Țăranu. Îmi amintesc că în perioada 2005-2009, când am
participat la un concurs pentru ocuparea unei funcții de membru al CCA, organizat
de Comisia cultură, educaţie, cercetare, tineret, sport şi mass-media, deputatul
din opoziție Anatol Țăranu m-a întrebat: Vă dați seama că nu aveți nici o
șansă? (vroia să spună că acel concurs era o farsă, iar fidelul comuniștilor
fusese desemnat dinainte și a și fost votat de majoritatea comunisto-ppcd-istă).
La 6 aprilie 2011 am participat la un nou concurs pentru o funcție de membru al
CCA și de data aceasta deputatul comunist Inna Șupac mi-a pus aceeași
întrebare: ”Știți că nu aveți nici o șansă? Acest concurs este o farsă”. La
replicile deputatului PCRM, deputatul PL Corina Fusu a țipat: „Voi ați făcut la
fel!”. Dacă Inna Șupac va deveni în viitor analist politic, probabil va avea și
ea de plătit niște polițe partidelor din AIE.
Se pare că este greu să ne imaginăm în prezent un analist
politic imparțial. Acesta poate fi doar un profesionist (în primul rând,
trebuie să aibă studii în Științe Politice), o persoană care nu a fost
implicată în politică (nu are de plătit polițe unor forțe politice, nu are nevoie
să se răzbune pe anumite partide sau pe reprezentanți ai anumitor partide –
inclusiv pentru că acele partide au câștigat în alegeri și l-au lăsat fără
postul pe care l-a deținut), o persoană care lucrează „cu materialul clientului”:
comentează situația partidelor – cea care există în realitate, nu cea pe care
și-o imaginează, nu cea pe care și-o dorește; el nu proiectează ceva peste
situație, ci o vede așa cum este, de aceea este imparțial.
Din păcate, asemenea profesioniști nu prea sunt invitați la
talk show-uri. În primul rând, pentru că ei nu sunt mulți. În al doilea rând, cred,
pentru că producătorii, atunci când hotărăsc invitarea unui analist politic,
contează pe faptul că el are un profil: este anti-Filat, anti-Plahotniuc ș.a..
Un comentator politic veritabil însă – întrucât este imparțial – este
imprevizibil. Pentru anumite fapte el poate aprecia activitatea unui
politician, pentru alte fapte – o poate critica. Cum producătorii
talk-show-rilor, din păcare, adesea, urmăresc să prezinte anumite poziții dinainte
stabilite – ei vor să aibă analiști predictibili. În acest sens, un analist politic
veritabil – întrucât este impredictibil – este incomod. De aceea, nici nu prea
este invitat la talk show-uri.
Iată de ce – chiar dacă pare puțin paradoxal – subiectivitatea
reprezintă un avantaj în prezent pentru „analiști politici” și anume aceștia
sunt la modă și sunt cei mai solicitați.
[Articol scris pentru portalul Moldova.org]
