sâmbătă, 15 decembrie 2012

Confruntarea PL-PCRM sau ce e bine și ce e rău


Ieri, înainte să aflu despre votarea în prima lectură a proiectului de lege privind privarea de dreptul la vot a cetățenilor moldoveni care nu și-au perfectat încă buletine de identitate (în cazul în care nu vor dori să și le perfecteze), am scris și postat un articol despre nevoia de reconciliere și solidaritate în societatea moldovenească (). 270 000 de cetățeni nu au buletine de identitate (BI), folosind vechile pașapoarte sovietice: unii din lipsă de bani – pentru că nu își permit să achite costul BI, dar care au codul personal numeric (CPN) aplicat în vechiul pașaport (sovietic), alții – din motive religioase – nu vor BI deoarece nu vor să aibă CPN. Deputatul liberal care a prezentat proiectul de lege a spus că textul respectiv este „în sprijinul statalității”. Votarea, pe 14.12.2012, în prima lectură a proiectului de lege privind pașapoartele sovietice, ne-a amintit de legea adoptată pe 12 iulie 2012 privind „condamnarea crimelor regimului comunist în Republica Moldova” (nu au demonstrat că în RM – stat care există de la 27 august 1991, am fi avut un regim totalitar comunist, nici măcar în perioada 2001-2005, când comuniștii au deținut majoritatea constituțională în Parlament) și interzicerea simbolului PCRM secera și ciocanul. Ca și atunci, asistăm acum la o răfuială a liderilor PL cu PCRM-ul, dar prin lovirea în electoratul partidului de opoziție.


Interesante evoluții în viața politică moldovenească. Cineva spunea că politica, după cum a fost, așa și este murdară, și îi atrage pe anumiți oameni, care se simt bine acolo. Vorba lui Caragiale din piesa „O scrisoare pierdută”: „Nu mai e moral, nu mai e prințipuri, nu mai e nimic: enteresul și iar enteresul”. Iar interesul (PL-ului) este să se mențină la putere și să profite de pe urma guvernării. Și culmea e că reușește să convingă pe unii alegători. Astăzi PL-ul se pare că e pe cale să reușească o performanță incredibilă: în timp ce de 2000 de ani omenirea are repere clare în ceea ce privește binele și răul, astăzi pare că partidul în cauză este pe cale să inducă alte categorii de judecată: tot ce ține de noțiunea „comunist” e răul, respectiv tot ce ține de noțiunea „liberal” e binele. E o altă optică decât viziunea creștin-ortodoxă privind binele (respectaea poruncilor, dragostea față de aproapele tău). Practic, în prezent liberalii repetă isprăvile comuniștilor din timpul regimului totalitar bolșevic (leninisto-stalinist): atunci, în numele comunismului – ca manifestare a răului – erau condamnați oameni nevinovați; avea loc o răfuială a regimului politic cu populația din URSS. Acum – ca manifestare a răului – liberalii se răfuiesc cu cetățeni nevinovați, care nu sunt membri ai PCRM (unii pot fi votanți ai partidului de opoziție, alții nu acceptă CPN din motive religioase, și pot vota mai degrabă pentru alte partide decât cel al comuniștilor). Dar atât în perioada sovietică, cât și acum, PCUS-ul și PL-ul prezintă acțiunile lor ca fiiind manifestarea binelui.

Înțelegem că PCRM-ul este văzut de șefii PL-ului nici măcar ca un concurent electoral, ci ca un dușman (în afară de lupta cu PCRM-ul ca și cu un concurent electoral, poate fi vorba și de faptul că lideri liberali vor să se răzbune pe cineva pentru crimele comise de regimul sovietic comunist în 1940-1941 și după 1944 în Basarabia, asumându-și funcția divină de pedepsire, iar PCRM-ul, prin asumarea secerii și ciocanului, este țapul ispășitor). Înțeleptul împărat roman Marc Aureliu, printre altele, ne-a lăsat o vorbă înțeleaptă: „Cea mai bună răzbunare este să nu fii ca inamicul tău”. E clar că liderii PL-iști s-au format în regimul totalitar comunist și nu pot avea alte manifestări decât cele deprinse de la capii acelui sistem politic. Nu poți să te aștepti de la ei la o viziune ca cea a lui Marc Aureliu, chiar dacă sunt descendenți ai romanilor.

La rândul său, marele poet român Lucian Blaga ne-a lăsat această învățătură de înțelepciune: „A nu-ţi respecta duşmanul înseamnă a pierde o şansă de a-l învinge". Nu știu dacă liderii PL-iști au propus proeictul respectiv de lege din întenții „nobile” – crezând că „luptă” cu răul – „comuniștii”, sau se complac în ticăloșii, asumându-și (conștientizând) că sunt adevărații continuatori ai PCUS-ului? Din păcate, regimul politic s-a schimbat, iar metodele politice ticăloase (în perioada sovietică erau numite comuniste, în prezent – liberale) au cam rămas. Acum liberalii nu pot aplica metodele NKVD-iste: nu pot executa sau deporta pe cetățenii moldoveni cu pașapoarte sovietice, dar atitudinea de ticăloșie, care a existat și în regimul sovieto-comunist, se manifestă și acum… Dar nu cred că poporul acestei țări a pierdut sensul a ceea ce înseamnă bine și a ceea ce înseamnă rău

P.S. Nu oamenii sunt pentru statalitate, ci statalitatea pentru oameni: statul este pentru ca să ajute oamenii, nu pentru ca să-i discrimineze și să le îngreueze viața. Nu oamenii sunt pentru legi, ci legile pentru oameni: legile sunt făcute pentru ca să ajute oamenii, nu pentru ca să creeze discriminare și să le facă viața mai grea. Poate că liberalii nu înțeleg nici aceste adevăruri. Dar în legătură cu legea privind cetățenii cu pașapoarte sovietice e vorba de altceva. După replica personajului caragialian: „Nu mai e moral, nu mai e prințipuri, nu mai e nimic: enteresul și iar enteresul”. Iar interesul e atins cu metode utilizate și de regimul totalitar-comunist sovietic. Aceste metode nu sunt „comuniste” sau „liberale”: sunt perfide, ticăloase – expresia răului, care este de când e lumea…

Postări populare