marți, 6 noiembrie 2012

Resorturile corupției sau de ce degradăm

 

Statele din jur mai ajung în situații de criză, după care își revin – renasc precum pasărea Phoenix din cenușă și devin mai tari. Republica Moldova însă este într-o cădere liberă: din rău în mai rău. A fost și este cea mai săracă țară din Europa. Am vizitat pentru prima oară România în vara anului 1989, înainte să cadă regimul lui Ceaușescu. Imediat ce am trecut Prutul am văzut drumuri mai proaste, oameni săraci care se uitau la noi ca la niște superiori. Acum Moldova de Vest, chiar dacă este partea cea mai săracă a României, este mult peste Moldova de Est – Republica Moldova. Același lucru este valabil și pentru Ucraina: permanent în toatăperioada postsovietică comercianții din Republica Moldova au mers și merg la piețele din Cernăuți (cei din nord) și Odesa (cei din sud), de unde cumpără mărfuri pe care, apoi, le vând, mai scump, în piețele moldovenești. De ce în Ucraina tarifele la utilități sunt mai mici, iar pensiile și slariile bugetarilor mai mari decât în Republica Moldova? Nu mai stărui asupra Rusiei (care exportă gaz și petrol) unde permanent nivelul de trai a fost peste cel din RM. Germania, Japonia sau Coreea de Sud erau distruse după război, dar au reușit să devină unele din cele mai bogate state din lume. Republica Moldova pare incapabilă de așa ceva.

În vara anului 2011 Republica Moldova a transmis în proprietate Ucrainei sectorul din satul moldovenesc Palanca al șoselei Odesa – Reni. Pălăncenii erau nemulțumiți. La întâlnirea lor cu primul ministru Vladimir Filat și ministrul de externe Iurie Leancă unul dintre săteni le-a spus: Dacă dați pământul satului nostru, dați-ne și pe noi, cu tot satul, Ucrainei. Că noi nu suntem împotrivă…

La începutul acestui an am fost la o conferință internațională la Kiev. L-a întoarcere am luat trenul Kiev – Cernăuți. Am mers în compartiment cu un călător din satul Mahala, raionul Noua Suliță, regiunea Cernăuți. După ce am povestit care este situația (cum se trăiește) în localitatea fiecăruia (Chișinău și Mahala), i-am spus unul dintre scenariile mele de soluționare a conflictului nistrean: localitățile ucrainofone și rusofone din stânga Nistrului revin la Ucraina, iar localitățile moldovenești din regiunile Odesa și Cernăuți revin la Republica Moldova.Când a auzit aceasta, conaționalul din Mahala, care tocmai mânca ceva, mai săse înece… Mi-a răspuns: Eu am fost în [Republica] Moldova, vorbesc cu oameni de la voi, n-aș vrea așa ceva…

Recent am stat de vorbă cu un localnic din satul Tașlîc, raionul Grigoriopol (malul stâng al Nistrului). După ce mi-a spus că la ei tarifele la utilități sunt mai mici, prețurile la produse (în supermarket-uriși în piețe) mai mici, pensiile și salariile bugetarilor mai mari, l-am întrebat ce părere are despre scenariul meu de soluționare a conflictului nistrean (schimbul de localități cu Ucraina). „Oamenii de la noi vor cu Rusia, nu cu [Republica] Moldova”, mi-a răspuns.

O mamă singură din Ungheni, care locuiește într-o casă neconectată la încălzirea centralizată și la conducta de gaz, deci care cheltuie mult pe cărbune în sezonul rece (nu îi ajung bani pe cărbune, deși lucrează la o companie de asigurări), îmi spunea căsingurul ei vis este să câștige la loterie sau la o emisiune televizată cu premii 1000 de dolari pentru ca să poată emigra în Canada. Am întâlnit mulți concetățeni singurul scop al cărora este plecarea din Republica Moldova. La încercarea mea de a face apel la sentimentul de patriotism (la iubirea dețară), mi se răspundea: Dar ce face țara aceasta pentru mine?, cum pot sătrăiesc aici când chiria este mai mare decât salariul pe care îl primesc?...

În ultima vreme moldovenii fac haz de necaz împărtășind pe Facebook postrea cu acest conținut: „Cetățenii R. Moldova care s-au purtat urât în această viață, după moarte vor nimeri iar în R. Moldova”.

De ce am ajuns într-o asemenea stare de degradare? De ce majorității moldovenilor le este rușine de sărăciațării lor, în timp ce alții (puțini) o duc bine, fiind bogați? Parcă sună ca o axiomă: o țară este săracă pentru că este coruptă. Din clasamentele pe țări privind corupția se poate lesne constata: statele cele mai corupte sunt și cele mai sărace. Cei corupți [sus-puși] vor spune că locuitorii Țării Moldovei sunt săraci din cauza crizei mondiale + secetei + inundațiilor + conflictului nistrean [înghețat]. Dar problema e că în cei 21 de ani de independență țara noastră mereu a fost cea mai săracă [respectiv, cea mai coruptă] și sărăcia = criza a devenit starea noastrăfirească. Desigur, există în Republica Moldova și oameni care s-au realizat din punct de vedere material fără să fi fost corupți sau fără să fi corupt pe cineva. Dar, de regulă, oamenii bogați din această țară sunt cei corupți sau cei care au corupt. Am folosit în titlul acestui articol sensul figurat al noțiunii de resort: „Sursă, izvor de energie fizică sau morală; suport moral, imbold”. Legat de corupție, e clar că nu e vorba de un„suport moral” ci de unul imoral.„Imboldul” însă există și în cazul corupției (imboldul la rău). Corupția este cancerul care a pus stăpânire pe această țară. Iar efectul său este continua degradare a statului.

La prima vedere, principalii vinovați de această stare de lucruri sunt conducătorii țării. E timpul totuși să privim adevărul în față. Partidele din actuala AIE, de la guvernare, au promis îmbunătățirea condițiilor de viață, acuzându-i pe comuniști de corupieși de instituirea monopolurilor, învingând în alegeri cu lozinca „Moldova fărăsărăcie”. Ajungând însă la putere, au preluat și au aplicat peacticile vicioase ale comuniștilor, aducând populația țării la o sărăcie și mai mare. O întrebare mă pune pe gânduri: dacă la putere ar ajunge o altă coaliție de partide, altele decât cele din AIE sau PCRM, se va schimba ceva spre bine în țara noastră?Personal, mă îndoiesc. Conducerea Republicii Moldova este și va fi expresia calității morale a societății moldovenești. Ne merităm conducătorii. Așa cum Atilla era numit „biciul lui Dumnezeu” de către romani, așa cum tătaro-mongolii erau numiți „pedeapsa lui Dumnezeu” de către sfinți părinți din Rusia, așa AIE este acum pedeapsa lui Dumnezeupentru starea poporului acestei țări. Dacă avem conducători corupți, înseamnăcă majoritatea populației țării este formată din corupți sau coruptibili. Atunci când fiecare dintre cetățenii acestei țări va da o luptă în interiorul său cu patimile (inclusiv cu iubirea de arginți), când în sufletele și inimile majorității moldovenilor va birui dragostea și compasiunea, slujirea aproapelui și a societății, atunci –inevitabil – vor ajunge la cârma țării oameni dedicați binelui comun, nu intresului personal.

Există două căi de luptă cu corupția: 1) pedeapsa: să i se taie mâna coruptului sau să fie executat pe stadion; 2) cetățenii țării să realizeze ceea ce apostolul Pavel numea metanaoia – schimbarea minții. Până când nu va fi realizată această revoluție (interioară), evenimente ca cele din 7 aprilie 2009 nu vor schimba nimic: se vor schimba partidele de la putere, iar practicile vicioase vor rămâne aceleași.

În societatea moldovenească există oameni onești. Dar atâta timp cât, datorităvotului majorității cetățenilor moldoveni, în urma unor campanii electorale costisitoare, la putere se instalează cei nepăsători față de nevoile poporului, pentru care „principiile și valorile” înseamnă o banală împărțire/partajare a funcțiilor în stat, se instalează cei care ca un virus au pus stăpânire pe srtucturile statului, subordonându-le și storcându-le, oneștii sunt mai degrabă o excepție, un „corp străin” în organismul statal viciat. Dar… ei sunt nădejdea de mâine.



Postări populare