vineri, 16 noiembrie 2012

Plutocrația în Republica Moldova



Inițiativa de ieri, din Parlament, a PCRM privind demiterea prim-vicepreședintelui Legislativului, Vlad Plahotniuc, a oferit demnitarului în cauză o șansă de a schimba percepția societății cu privire la imaginea/persoana sa. Prin discursul său de la tribuna principală a Parlamentului, în care deputatul a spus că a jucat un rol important în constituirea AIE și în eliminarea de la putere a comuniștilor, V. Plahotniuc – pentru prima oară – s-a erijat public într-un Bidyia Ivanishvili al Republicii Moldova. Există însădeosebiri mari între Ivanishvili și Plahotniuc. Liderul opoziției georgiene a declarat din start că susține opoziția, plasându-se în fruntea ei. Plahotniuc a acționat din umbră. Ieri la „Fabrika”, pe „Publika TV”, Dumitru Diacov a recunoscut că în PD mai întâi a venit Plahotniuc, iar apoi – rezultă, adus de Plahotniuc – a venit M. Lupu. Ivanishvili a venit să ofere Georgiei din ceea ce are (inclusiv din averea sa, construind pe banii săi șosele), nefiind suspectat de afaceri dubioase în țara sa, în timp ce politicianul moldovean este în altăsituație. În sfârșit, Ivanishvili a declarat că după ce va aduce formațiunea sa la putere, peste câteva luni se va retrage din domeniul politic, ocupându-se în continuare de ceea pentru ce are vocație – afaceri. V. Plahotniuc nu numai cănu intenționează să iasă din politică, el nu renunță nici la postul de vicepreședinte al Parlamentului. Prin votul de ieri din Parlament întreaga AIEși-a asumat răspunderea pentru V. Plahotniuc: dacă deputatul va fi recunoscut vinovat pentru acte de raiduri (raids), întreaga AIE va trebui să dea socoteală.


Conceptul de stat capturat, atribuit tot mai des în ultimul timp Republicii Moldova, se referă tocmai la această stare de lucruri: grupări de oameni de afaceri pun mâna pe instituțiile statului pentru a stoarce de resurse țara, sporindu-și averile. Într-o emisiune de pe postul N 4 moderatorul talk show-ului „Puterea a 4-a”, Gheroghe Gonța, a fost surprins când premierul V. Filat i-a spus că nu își ridică salariul lunar de la Guvern, că acesta (salariul) este transferat pe un card unei familii de nevoiași. „Atunci din ce trăiți, dle prim-ministru?”, l-a întrebat jurnalistul. „Eu am firmele mele”, i-a răspuns senin premierul. Într-un stat capturat demnitarii – oameni de afaceri = oligarhi sau, mai exact, plutocrați (Persoane care, datorită averii de care dispun, participă la conducerea statului și a treburilor publice) – mimează o activitate în interesul public, principalul obiect al activității/muncii lor constituindu-l, totuși, firmele personale (pentru că din profiturile acelor firme trăiesc). Pentru interesul personal un premier dintr-un stat capturat îl poate găzdui în reședința de stat pe un om de afaceri din Kurdistanul irakian (care și el, din câte se pare, participă în structuri capturate ale administrației din nordul Irakului). În orice caz, V. Filat nu a explicat societății cine a plătit șederea omului de afaceri kurd la Chișinău, ce a obținut Republica Moldova din vizita omului de afaceri respectiv în RM. Nu prezintăînsă nici o îndoială aserțiunea că din întâlnirea celor doi oameni de afaceri (căci, în acea situație, V. Filat a fost om de afaceri, nu om de stat), premierul moldovean poate avea profit. Se pare că acesta este un criteriu de calificare a unui demnitar: dacă trăiește din salariul de funcționar public –este om de stat. Dacă trăiește din profiturile firmelor sale – este om de afaceri (în funcție de om de stat).


Zilele trecute publicația din Kiev, „2000”, mă ruga săcomentez relațiile dintre Chișinău și Tiraspol. Una dintre întrebări era aceasta: „По большому счёту в Тирасполе никто не скрывает, что большого желания объединятся с Молдовой нет, а в самой Молдове нынешние власти хотят ли искренне этого объединения?”. Republica Moldova poate spera la reintegrarea țări cu o condiție (chiar dacă nu este singura): nivelul de trai în teritoriul RM aflat sub jurisdicția Chișinăului să fie peste nivelul de trai din teritoriul RM aflat sub jurisdicția administrației de la Tiraspol sau a Moscovei (după cum a stabilit CEDO într-un șir de hotărâri privind grupul Ilașcu și școlile cu predare în limba română din zonă). Avem o țară în care conducătorii ar trebui să-și ude nopți la rând pernele cu lacrimi pentru neputința de a asigura condiții decente poporului acestei țări. Ei însă nu numai că nu regretă că nu pot, se pare că ei nici nu vor (nu au timp de asta, fiind ocupați cu afacerile personale). Mi-e greu săcred că liderii AIE cred cu adevărat că populația Nistreniei ar fi de acord săaccepte să reintre în jurisdicția unei țări din care tot mai mulți cetățeni (atât oameni de afaceri, oameni cu facultate absolvită, cât și muncitori șițărani de rând) pleacă, în care prețurile la piață și în magazine, tarifele – sunt mai mari, iar pensiile și salariile bugetarilor sunt mai mici decât în zona nistreană. Pensionarii din Nistrenia au o reducere de 7% în rețeaua de magazine„Sherif” la orice produse (rețea în care prețurile oricum sunt mai mici decât în supermarket-urile din teritoriul aflat sub jurisdicția RM). Pensionarii din Nistrenia primesc ajutoare materiale lunare, în timp în Republica Moldova „liberă” ajutoarele nominative au fost anulate de la 1 iulie 2012.

Oamenii din fruntea unui stat capturat se ocupă de afacerile lor, nu au timp să se ocupe de treburile țării – inclusiv de reintegrare. V. Filat a spus că va zbura și pe lună pentru reintegrarea țării. Altceva trebuie să facă pentru reintegrare: să contribuie la eradicarea corupției din structurile statului; în calitatea sa de prim-ministru să se ocupe de treburile statului, nu de firmele sale, așa încât nivelul de trai din RM „liberă” să fie peste cel din zona nistreană. Dacă el și cu ceilalți plutocrați vor să ajutețara cu adevărat, pot face ceea ce a promis Mihail Prohorov în cadrul ultimei campanii electorale prezidențiale din Rusia: „oligarhul” a promis că dacă va fi ales, își lasă 1 mln. de $ (pentru la bătrânețe) din banii săi, iar restul banilor, averilor, respectiv profitul firmelor sale va merge în bugetul de stat (firmele sale vor fi naționalizate). Ce bine ar fi dacă societatea civilă ar putea impune această condiție celor ce vor să ajungă în Parlament sau Guvern… Vor mai vrea oare oligarhii să ajungă acolo, să devină plutocrați? Nu cred că măcar se va ajunge la discutarea acestui subiect în societate. Într-un stat capturat plutocrații știu să manipuleze masele/alegătorii, erijându-se chiar în apărători și binefăcători ai societății… Să nu uităm că în conformitate cu rezultatele ultimului sondaj de opinii, V. Filat se plasează pe primul loc în preferințele electoratului…

P.S. Nu există ceva mai pasionant în Republica Moldova decât să demonstrezi guvernanților din AIE că poporul acestei țări nu e un popor de proști (că nu merită să fie tratat ca un popor de proști), chiar dacă este (căci V. Filat e pe primul loc în sondaje, urmat de ceilalți lideri ai AIE și de cel al PCRM). Teologul rus A.I.Osipov spunea într-o prelegere, prezentată recent de postul de televiziune „Soiuz” din Ekaterinburg (fondat de înaltpreasfințitul Vichentie – Victor Morari, originar din Sculeni, Ungheni – actualmente mitropolit de Tașkent), că fiecare popor are anumite calități mai proeminente. Există popoare tigri, popoare lei, popoare lupi și există „popoare oi”. S-a văzut că grecii și alte popoare știu să-și apere interesele în fața guvernanților. La noi e mai greu pentru că „Miorița” este un simbol al nostru și, în plus, din cauză că anul declarării independenței RM – 1991 – este anul Oii (după zodiacul oriental), se pare că această țară e marcată de calitățile/trăsăturile oii: popor de oi ținute în țarc și exploatate, iar multe/mulți dintre cei care încă nu au plecat, vor și abia așteaptă să evadeze – să plece. Poate că o soluție ar fi să valorizăm bourul moldovenesc, acvila romană sau balaurul dacic pentru ca să îmbunătățim calitățile poporului. Dar și asta se face de guvernanți – prin școală, prin discursul public al oficialităților. Iar oficialitățile într-un stat capturat sunt lupii care țin în țarc poporul de oi pe care le exploatează… Așa că poporul va trebui să realizeze această conștientizare și transformare a conștiinței (metanoia) el însuși, fără sprijin de la guvern…

Postări populare