Ieri, 22 septembrie, Alexandr
Gusev, președintele Moldovagaz, a declarat că Republica Moldova nu are datorii
pentru gaz. „Datoriile de peste patru miliarde de dolari pentru livrările de
metan de la gigantul rus sunt pe contul Moldovagaz, nu pe cele ale statului
Republica Moldova”, a spus Alexandr Gusev [1]. În aceste condiții, apare
întrebarea de ce prim-ministrul V.Filat, la întoarcerea sa din vizita oficială
de la Moscova
(10-12 septembrie a.c.), a făcut o declarație din care reiese că dânsul și-a
asumat, în numele Republicii Moldova, să negocieze cu autoritățile Rusiei nu
numai datoria Chișinăului, ci și pe
cea a „consumatorilor din stânga Nistrului” – care constituie peste 3,5 mlrd.
dolari [2]: „Din partea Federației Ruse am avut o
prezentare a ofertei dânșilor. Acum urmează să continuăm negocierile pentru a
ajunge la un compromis. Nu este vorba doar de domeniul gazelor naturale și nu
ține doar de preț, ci și de datoriile, care, în mare parte, vin din partea
consumatorilor din stânga Nistrului, de tranzitul de gaze naturale, de
calitatea acestuia etc” [3]. Cu regret, V.Filat nu a afirmat explicit că
Republica Moldova nu își asumă datoria administrației de la Tiraspol , iar prin
acceptarea continuării negocierilor asupra ei a dat de înțeles că o consideră ca fiind a
RM. Întrucât consumatorii moldoveni din teritoriul aflat sub
jurisdicția Guvernului de la Chi șinău
își achită consumul de gaz – nu există un obiect al negocierilor în acest sens.
Iată de ce negocierile nu pot să vizeze decât datoria Tirasolului, cu privire
la care Filat angajează răspunderea Guvernului Republicii Moldova.
Pe 8 mai a.c. am participat la
seminarul „Zilele europene la USM ”.
În timpul discuțiilor, la care au participat și cadre didactice de la Universitatea A.Ila Facultatea
de Științe Politice, imaginându-se, probabil, în postura de prim ministru al
Republicii Moldova, a afirmat că Republica Moldova trebuie să plătească datoria
„Transnistriei” deoarece ea face parte din RM. I-am spus că, în
primul rând, dacă vrea să plătească datoria „consumatorilor din stânga
Nistrului”, nu înțeleg de ce angajează bugetul Republicii Moldova, fără să îi
întrebe – dacă sunt de acord – pe cetățenii moldoveni din contribuțiile cărora
a fost format acest buget. Iar dacă o să meargă acasă și o să spună părinților
că trebuie să vândă casa și tot ce au pentru ca să plătească datoria de peste
3,5 mlrd. de dolari a Tiraspolului, teamă mi-i că tatăl său va scoate cureaua
și – studentul generos – va lua o mamă de bătaie. În al doilea rând, dacă
autoritățile de la Tiraspol
nu pot să asigure achidarea datoriilor consumatorilor din zona nistreană, este
nevoie de o intervenție internațională, în urma căreia întreprinderile cu
datorii să fie impuse să achite, iar dacă nu au din ce – să fie vândute așa
încât, din banii obținuți, datoria să fie achitată după principiul „cine a
consumat, acela plătește”. Impedimentul – în fața unei asemenea instaurări a
ordinii – îl constituie armata Federației Ruse, care împiedică reintroducerea
jurisdicției moldovenești asupra zonei nistrene. Iar reprezentanții regimului
de la Tiraspol
au declarat că nici nu iau în discuție retragerea armatei ruse. Pe scurt, Republica
Moldova nu poate impune întreprinderile și consumatorii din zona nistreană să
achite datoriile față de Rusia, pentru că Rusia nu permite acest lucru. Desigur,
realitatea este alta: întreprinderile și consumatorii particulari achită
facturile, dar administrația de la
Tiraspol , protejată de armata rusă, nu transferă acei bani la Moscova pentru că își
acoperă – cu acordul Moscovei – cheltuielile bugetare.
Nu știu în ce măsură studentul
de la Rela ții
Internaționale și Științe Politice și-a schimbat opinia vis-a-vis de
necesitatea asumării (de către Guvernul de la Chi șinău) și achitării datoriei „Transnistriei”
din bugetul Republicii Moldova. Ceea ce m-a surprins este că, la întoarcerea sa
de la Moscova ,
premierul Filat a vorbit, în fond, în aceiași termini ca și acel student din
anul III: acceptând să negocieze datoria de 3,5 mlrd. dolari a Tiraspolului,
V.Filat nu a avut în vedere bugetul propriu, din care a cumpărat apartamente
medaliaților la recentele jocuri olimpice, ci bugetul Republicii Moldova.
Înțeleg
că poporul Republicii Moldova își merită conducătorii și pe prim-ministru. Dar cu
un efort din partea șefului Guvernului, cred că și un stat ca Republica Moldova
poate avea un demnitar peste un student din anul III.
