Pe 23 aprilie 2012,
posturile de televiziune moldovenești au informat despre discursul „incendiar”
al lui Vladimir Voronin în fața Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
„Voronin a vorbit şi de cazul NIT, declarând că puterea atentează asupra
libertăţii presei. «Singurul canal al opoziţiei, care are audienţă de milioane
a fost închis. Astfel puterea a privat o parte din societate de dreptul la
informare şi viziune de alternativă», a mai spus acesta”.
Reprezentantul PLDM în delegația moldovenească la Strasbourg , Valeriu
Ghilețchi, a replicat că decizia de a retrage licenţa de emisie pentru postul
de televiziune NIT este una legală, bazată pe probe şi dovezi. Ca și cum o
instanță s-ar fi pronunțat asupra acestui caz. Declarația lui Ghilețchi a
confirmat că este vorba despre un abuz al puterii.
Declarația lui V.
Voronin cu privire la NIT
nu se referă la cauza problemei, ci la o consecință. Problema constă în lipsa
de funcționalitate a CCA-ului, care, contrar prevederilor Codului
Audiovizualului, nu este constituit din reprezentanți competenți ai socității
civile, ci din reprezentanți ai partidelor care se află ori s-au aflat la
putere. Chiar V. Voronin se lăuda recent la unele posturi de televiziune (Euro TV și
TV 7) că în timpul guvernării comuniste, PCRM a cedat conducerea CCA-ului
opoziției, ca și cum PCRM-ul avea dreptul să dispună de șefia în cauză (uitând,
de altfel, că Corneliu Mihalache și Gheorghe Gorincioi au ajuns în CCA ca
reprezentanți ai PCRM). La 5 aprilie 2012, când CCA a luat decizia de a retrage
licenţa de emisie a postului de televiziune NIT, am asistat, printre altele, la
un act de răzbunare din partea partidelor din AIE față de PCRM pentru acte
similare comise de PCRM în timpul când era la guvernare: nedreptățirea postului
de televiziune ORT în Moldova, a postului Euro TV și a postului de radio Antena
C (despre ultimul, preluat atunci de PCRM, V. Voronin afirma că comuniștii o
să-l facă „bombonică” – până la urmă l-au vândut lui V. Plahotniuc). De altfel,
e semnificativ faptul că la 5 aprilie numai reprezentantul comunist C.
Mihalache s-a opus deciziei CCA de retragere a licenței de emisie a NIT, alți
reprezentanți comuniști – de ex. Vitalie Tabunșcic, nu s-au alăturat lui
Mihalache. Aviz comuniștilor și altor partide: persoanele care ajung în CCA
promovate de partide – deci persoanele care nu se reprezintă pe sine, nu reprezintă
valoare ca personalități în sine – vor trăda interesele partidelor care le-au
promovat acolo (când acestea ajung în opoziție) și vor trece de partea
partidelor care se află la putere.
V. Voronin a atacat o
consecință – decizia CCA cu privire la
NIT – și nu cauza problemei: ipocrizia cu privire la
„respectarea” prevederilor din Codul Audiovizualului, farsa privind alegerea
membrilor CCA, care ar trebui să fie independenți, dar în fapt sunt
reprezentanți ai partidelor de la (sau care au fost la) putere. Codul
Audiovizualului a fost adoptat pe timpul guvernării comuniste (cu o contribuție
importantă a PPCD). Prin acel Cod și prin felul cum l-au respectat când s-au
aflat la putere, comuniștii au determinat decizia CCA din 5 aprilie 2012.
Desigur, dacă vor reveni la putere, ei se vor răzbuna la rândul lor. Problema
însă e că nu avem nici un partid parlamentar care să aibă demnitatea și onoarea
să nu accepte acte de ipocrizie cu privire la CCA , care, conform unor aprecieri din mass-media,
este o „marionetă politică”. La alegerile din februarie 2011 a câtorva membri ai CCA, în timpul audierilor candidaților în Comisia cultură, educaţie, cercetare, tineret, sport şi mass-media din Parlamentul RM, la obiecția deputatului comunist Ina Șupac,
cum că respectivele audieri sunt o farsă, rezultatul (persoanele desemnate de partide) fiind cunoscut dinainte,
deputatul PL Corina Fusu a replicat revoltată: „Voi ați făcut la fel!”. Atunci, în acea
sală, se aflau într-o dispută verbală, reprezentantul PCRM Ina Șupac și
reprezentantul „Partidului Comuniștilor Liberali din Republica Moldova” –
Corina Fusu. Nici o diferență.
